marți, 23 iunie 2009

PLA-CE-BO, PLA-CE-BO 2

Ana a omis unele chestii importante (ma rog, nu importante, dar amuzante, intr-un fel...)
Pe langa tipetele crizate si non-stop al caror volum crestea pe masura ce Brian facea o miscare mai neasteptata, la un momentdat se aude din stanga noastra o voce ce striga un pic lesinata "I love you" evident, spre Brian. Nu cred ca a auzit cineva pe o raza mai lunga de 3 metri. Ideea nu era sa auda el? Adica, tipi cat te tin plamanii cand face semn pentru tigara, cand zice ca publicul e "fucking amazing" cand arunca sticla cu apa, cand canta, si cand e vorba sa spui "I love you" o spui ca pentru tine? Pai asa se face mai fetelor? :(
Mi-a placut tipul din spatele meu care le imita "Brian oh my god, Briaaan". Genial. 
Mi-a placut de asemenea ca am prins locuri in fata chiar daca am ajuns abia la 6 jumate la Romexpo si nu la 4. Eu una am vazut perfect de unde am stat. 
Concertul a fost genial. A fost una din cele mai tari seri din viata mea. Organizarea nu a fost cine stie ce. Se putea mai bine, dar ei au cantat excelent, asa cum ma si asteptam de altfel. Placebo sunt una din extrem de putinele trupe pe care prefer sa le ascult live.
S-a vazut clar ca au fost si ei incantati de publicul care a stiut absolut toate versurile si a cantat impreuna cu ei si a tipat pana la epuizare. Sunt sigura ca va exista si un al 3-lea concert in Romania.

Si setlist-ul (pentru cei interesati)
1. Kitty Litter
2. Ashtray Heart
3. Battle for the Sun
4. For What it's Worth
5. Sleeping With Ghosts
6. Black Eyed
7. Speak in tongues
8. Follow the cops back home
9. Every You Every Me
10. Special Needs
11. The Never Ending Why
12. Julien
13. Happy You're Gone
14. Meds
15. Come Undone
16. Special K
17. Song to Say Goodbye.

Encore 1:
18. Infra Red
19. The Bitter End

Encore 2:
20. Taste in Men

Sper ca am nimerit ordinea corecta :)

PLA-CE-BO, PLA-CE-BO

Ne-am dus si noi ca tot provincialu la concert, la capitala. Ne-a gazduit verisoara Irisicai.. Tren...s-a intamplat ceva demn de povestit in tren ? Doar o tanti de la Ciulnita care se holba nedumerita la toate (in acelasi timp). Am ajuns acolo, ne-a luat verisoara. Ne-a incuiat verisoara in casa, s-au dus sperantele mele de cutreierat. Pana sa reactioneze Irisica, a coborat femeia si am ramas noi bezmetice ,patinand (sportiv) cu sosetele pe gresia din hol. Ne-am uitat si la Fernando de la Caransebes si Tarky(nu am idee cine e asta) ,amandoi invitati la Oana Zavoranu, care acum cateva zile s-a sinucis. Mi s-au parut cateva legi fizice incalcate la treaba asta da n-am stat sa consum timp intru elucidare. Asa...Concert...pana la concert am zis sa ne plimbam. In miezu zilei. Prin Bucuresti. Buna chestie. Am cautat noi Cismigiu, l-am gasit, ne-am flendurat pe acolo cu gandu la ce grozavii o sa vedem. Era sa nu nimerim statia de la romexpo. Ne-am prins doar dupa ce a coborat toata lumea, inclusiv vatmanul. Apoi da-i si cauta romexpo. Eu nu mai fusesem acolo de ani. Si din amintirile mele confuze stiam ca e mare si rotund, si Iris stia la fel din amintirile ei. Am cautat mare si rotund. Nu am gasit. Am cautat iar. Draci. Erau chestii mari si paralelipipedice, mari si cubice, mari si nedefinite, dar niciodata sub forma de romexpo. N-am prins spectacolul de crizare &lesinare&bulucire de la deschiderea portilor. Am auzit totusi vorbindu-se dupa despre fanatisme nemaivazute (de la concertu trecut). Cand am ajuns noi (pe la intrarea gresita) un nene malefic ne-a indrumat gresit. Si ma asteptam la asta, avea o privire dubioasa. Am luat-o incotro ne-a aratat musiu,fara sa ne intrebam si noi logic si dedutiv de ce dracu puhoiu care se duce se si intoarce la un moment dat. Pentru ca nu era dom`le intrarea pe acolo. I-auzi. Ne intoarcem si noi. Gasim intrarea. Trecem prin filtre, primim bratari. Imposibilila fraudarea, chestii. Iar oameni cu priviri dubioase pe sub ochelari de soare. Intram. In zona a. Cu bilete de 1 milion 700 si 50. (Era sa m-apuce crizele cand am platit) . Dar noi am primit bratara. Din hartie. Trebuia s-o faca din paru lu molko inpletit manual la razboi la banii aia. Puhoiul principal , evident, tot gramada pe gardul din fara scenei. Iris « hai si noi ». Ne-am inghiontit, ne-am submersat, am ocolit beri puse inspirat pe jos, ne-am pardonat la secunda si am izbutit. Formatia din deschidere a avut o melodie. Au cantat-o de 10 ori. De fiecare data cu alte versuri (probabil,nu am ascultat) si alte fite pe capul basistului.Erau din « oschreilia » ei. Au zis ceva cu gotta get home (lumea « da da !!!! »)

I-am asteptat dupa ce-am scapat de oamenii de emisfera sudice, pe placebisti. Jumate de ora. A tipat un grup de fete entuziaste cand a intrat unu din personal pe scena si l-au confundat cu chitaristu. Au tipat ca au vazut cotu tobosarului de dupa scena.Au tipat cand au vazut tobosaru cu totu. Au tipat ca au simtit o adiere care ar fi putut proveni de la brian (« insuuuusi , aaaa !!!! ») . Tot un tipat si-o incordare. Ne inghionteam cu totii sa vedem si noi ceva acolo. Emotii emotii...vineeee...NUUU INCAA...Iar emotii, iar tipete AAAAA BRIAAAN PLA-CE-BO,PLA-CE-Bo. Nimic. Un tip in spatele meu « n-au terminat cocaina ». Ei si sa te tii, cum apuse soarele, cum venira cei (3-5-7) membrii. Si se napusteste puhoiu. Si tipa. Reactia prevazuta, desigur, BRIAAAAAN AAAAA (cui dracu ii pasa de restu. Eu am observat basistu abia la sfarsit. Era sarmanu undeva in spatele scenei, pitit. ) Au cantat, frumos ,foarte frumos. Mi-a placut, ca doar d`aia m-am dus. Cu lumini, cu orbecaieli. Sarituri, maini pe sus, chestii obisnuite. Face semn de tigara, fetele (cred eu) zisera ca face semn de pupic aluia din staff (alfel nu explic reactia) sii tiiiipaaaa AAAAAAAA OMG. Isi exprima fericirea de a fi aici in lumea a cine stie cata pentru ca poate si el sa fumeze pe scena. Arunca omul cu sticla in public. Prinde o fata. Din zona ei se simte extazul. Se termina. Ne napustim spre iesire sa prindem si noi tramvaiul, in cazul in care aveam sa gasim statia. All in all, a fost frumos. Daca e sa judec strict performantele trupei, excluzand istericalele, as zice ca a fost impecabil. Totul a sunat bine. Nu s-a spart nicio boxa, nu s-a rupt nicio ita (coarda), niciun incident. Succes total.

P.S : In cazul in care citeste cineva care a fost la concert aici si se intreaba ce cauta tipu dinaintea concertului pe scena. Ala care statea in fatea microfonului si ranjea. Cica facea proba de camere.

joi, 18 iunie 2009

Tuailait

Comun, dar a fost primul lucru care mi-a sarit in ochi in cautarea mea de subiecte pentru blog.
Dupa istericalele generate de "fenomen" s-a ajuns la dialogul:
cineva: Ati scos ba Amurg (referindu-se, nefericitul, la amurgul lui Bacovia,inainte de ora de romana)
altcineva: AA...ai citit si tu Twilight?
Ok,am ras (desi nu era amuzant), am empatizat cu vampirii dati cu ruj visiniu, am suspinat mai toti(prin toti a se intelege suflarea adolescenta, feminina). Se intampla, din cand in cand, sa se obsedeze lumea. Asa a fost la Star Wars, asa a fost la Harry Potter. Si iaca, publicul s-a trezit cu lovitura de gratie: vampirul "imposibil" de frumos si rapid si destept si telepat si toate alea se indragosteste de fata comuna si impiedicata (in film,vesnic cu gura deschisa -de uimire). Ea a repetat la nesfarsit ce barbat chipes si falos era vampiru'. El - un personaj cu conflicte sfasaietoare: ori s-o manance, ori s-o iubeasca etern.
Toate bune si albe ca marmura, dar sa ajunga fetele sa-si lase prietenii dupa film? (ca ei nu-s asa gentili si delicati ca Edward). Totul se raporteaza la Twilight. Numai trailer-ul la urmatorul film a fost anuntat si asteptat cu luni inainte (cum sa ai premiera la un trailer?).
E trist nu ce reactie lasa un film in sine, ci cum se ridica standardele lumii in functie de fictiune. Fetele viseaza la vampiri, vampirii nu exista. Daca cineva are probleme cu integrarea in realitatea in care nu se implinesc utopii, poate sa injure Hollywood-ul.
Oare daca Fiona ar fi repetat intr-una ca Shrek e cel mai mandru, ar fi ajuns el barbatul ideal?

miercuri, 17 iunie 2009

Breakfast at Tiffany's

Avand in vedere ca in ultimele zile am suferit de anxietate acuta provocata de concertul Placebo de duminica la care abia astept sa ajung, am incercat sa imi distrag atentia printr-un film. Si care era mai potrivit decat cel pe care planuiesc sa-l vizionez de ceva timp? Breakfast at Tiffany's... recunosc, nu aveam nicio idee despre ce era vorba, nici in ce an era facut, nici cu cine e. Am ramas placut surprinsa cand am vazut-o pe Audrey Hepburn (pe care chiar vroiam sa o vad intr-un film, insa nu avusesem ocazia).
Mi-a placut mult povestea. Fata saraca in cautarea unui barbat bogat dar care totusi ramane cu unul din aceeasi clasa sociala ca si ea, care o invata si o lectie de viata.
Mai multe nu spun. Daca aveti ocazia sa-l vedeti, nu dati inapoi. Nu veti fi dezamagiti. :)