De unde treaba cu bocancii? De la "Descult in parc", o comedie draguta la care ne-a invitat profa de romana. Si-ajunsi acolo mai mult taras, cum am fost noi primiti oare? Cu niste scaune in plus, asezate pe margini, care si alea erau pline, si pe care erau etichete cu "ELEV" (scris cu carioca). Pai ce-i cu marginalizarea asta dom'le?Ce banii nostri n-au fost buni?,ne auzeam vociferand razboinic, impartiti care prin te miri ce crapatura. Mie etichetele alea mi-au dat, mai mult sau mai putin in gluma, impresia stelei de pe manecile evreilor. Elitistilor! Apoi m-am prins eu in bocancii mei din sala cea mare a Casei de Cultura ca nu era vorba de elitism, ci tot de bani. Au vandut cu cine stie cate bilete in plus. Ne-am revoltat noi acolo in arena proprie in care ne auzeam doar intre noi si am tacut pana la urma, ca laptele care ori da in foc si stinge focul, deci nu rezolva nimic, ori se desfoaie de la inceput, asta daca e un lapte pesimist. Ce era sa facem?
Eu am tacut, m-am asezat pe treapta usor jegoasa, si am privit piesa. Stefan Banica m-a surprins in bine cu actoriceala lui. N-au fost multi, si a fost un singur decor care nu cuprindea un parc (ha!), ci doar apartamentul unui cuplu proaspat casatorit. Se cearta, se impaca, lumea haha, rade, aplauda, chiraie,horcaie, ma rog, ce mai face omul cult la teatru.
Dupa piesa m-a tras o colega dupa ea sa-i fac poze cu Ze Banica, vedetul care mie imi pare suprauman pentru ca (OMG!) imparte patul cu insasi Andreea Marin. Adica, siriasli, cine si-o poate imagina pe ZANA intr-un apartament? Intr-o casa? Gatind! Cu copil! Niciodata!! Nu era prea mare gloata doritoare de autografe. Restul actorilor ramasesera aproape ignorati in culise, unde nimerisem noi initial. Ce inseamna sa nu fi insurat cu Andreea Marin, mi-am zis eu asa, ca o axioma dupa care sa ma ghidez in viata. Asta nu inseamna ca Banica nu e vedet pe pielea lui, ca e, nu are Marina nicio vina, dar fratele locuieste cu zana in casa! Se intelege ca mi-ar placea Andreea? Mi-e indiferenta, dar tot decupata din Olimp's Elle/Vogue pare.
Celor...unu...doi...trei, poate patru oameni care-mi citesc blogul (si stiu si eu ca il citesc), le urez sa se dea si ei cu talpile prin parc fericiti.
Later edit: POZEEE pe care m-am urnit sa le scobor de pe aparat. Cu Banica, cu Banica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu